Casa Berghof a fost reconstruită și redenumită în 1935, a fost reședința de vacanță a lui Hitler timp de zece ani. A fost avariată de bombele britanice la sfârșitul lui aprilie 1945 și la începutul lunii mai când s-au retras trupele SS. A fost jefuită după ce trupele aliate au ajuns în zonă. Mai târziu, guvernul bavarez a demolat ce a mai rămas din ea în anul 1952.
Berghof a fost casa de vacanță a lui Adolf Hitler în Obersalzberg din Alpii Bavarezi, lângă Berchtesgaden, Bavaria, Germania. În afară de Wolfsschanze („Vizuina lupului”), cartierul său general din Prusia de Est pentru invazia Uniunii Sovietice, el a petrecut mai mult timp aici decât oriunde altundeva ca lider al Germaniei naziste. A fost, de asemenea, unul dintre cele mai cunoscute dintre cartierele sale generale, care erau situate în toată Europa.
Berghof era la început o cabană mult mai mică numită Haus Wachenfeld, o casă de vacanță construită în 1916 de Kommerzienrat Otto Winter, un om de afaceri din Buxtehude. Era situată lângă Platterhof, fosta pensiune Moritz, unde Hitler a stat între anii 1922–23. Până în 1926, familia care administra pensiunea a plecat, iar lui Hitler nu i-a plăcut noul proprietar.
S-a mutat mai întâi la Marineheim și apoi la un hotel din Berchtesgaden, Deutsches Haus, unde a lucrat la al doilea volum din Mein Kampf în vara anului 1926. Hitler și-a cunoscut iubita la acea vreme, Maria Reiter, care lucra într-un magazin de la parterul hotelului, în timpul unei alte vizite în toamna anului 1926. În 1928, văduva lui Winter i-a închiriat lui Hitler, Haus Wachenfeld, iar sora lui vitregă Angela a venit să locuiască acolo ca menajeră, deși a plecat la scurt timp după moartea fiicei sale Geli în 1931 în apartamentul lui Hitler din Munchen.
Berghof a devenit piesa centrală a propagandei naziste
Până în 1933, Hitler a cumpărat casa Wachenfeld cu fondurile primite din vânzarea manifestului său politic Mein Kampf. Mica clădire în stil rustic a fost renovată și extinsă mult de arhitectul Alois Degano în perioada 1935-1936 sub supravegherea lui Martin Bormann, apoi a fost redenumită Berghof ( „Curtea de munte”). Interioarele renovate au fost proiectate de Gerdy Troost.
A fost construită și o terasă mare, care includea umbrele de pânză mari, colorate. Holul de la intrare „era umplut cu o expoziție curioasă de plante de cactus în ghivece de majolică.” O sufragerie era acoperită cu pin cembra foarte scump.
Studioul mare al lui Hitler avea o cameră de centrală telefonică, în timp ce biblioteca conținea cărți „despre istorie, pictură, arhitectură și muzică”. O sală mare era mobilată cu mobilier teutonic, un glob mare și un șemineu din marmură roșie. În spatele unui perete era o cabină de proiecție pentru proiecțiile de seară ale filmelor (adesea, producții de la Hollywood, inclusiv Mickey Mouse).
Berghof a devenit piesa centrală a propagandei naziste. Presa germană controlată de naziști, precum și presa internațională în limba engleză au reflectat într-o lumină pozitivă viața lui Hitler de acasă. Aceste povești au contribuit la atenuarea imaginii sale, portretizându-l ca un om de cultură, iubitor de câini și un vecin bun. Scriitorul William George Fitz-Gerald, sub pseudonimul Ignatius Phayre, a publicat multe articole despre vizitele la casa lui Hitler, care au fost fabricate de propaganda nazistă.
Pe baza surselor de propagandă germană, Fitz-Gerald, redactor pentru revista Case și grădini din Regatul Unit, l-a descris pe Hitler drept „propriul său decorator, designer și arhitect”, iar cabana sa „luminoasă și aerisită” cu „o schemă de culori verde-jad deschis”.
Printre oaspeții lui Hitler, doi au avut în plan să-l asasineze
Canarii Harz Roller în cușcă au fost păstrați în majoritatea camerelor, care erau mobilate cu antichități, în mare parte mobilier german din secolul al XVIII-lea. În dormitoarele de oaspeți atârnau gravuri vechi împreună cu câteva dintre micile schițe în acuarelă ale lui Hitler. Valetul său personal, Heinz Linge, a declarat că Hitler și tovarășa lui de multă vreme, Eva Braun, aveau două dormitoare și două băi cu uși interconectate, iar Hitler își încheia majoritatea serilor singur cu ea în biroul său, bând ceai.
Printre oaspeții de la Berghof au fost personalități politice, monarhi, șefi de stat și diplomați, împreună cu pictori, cântăreți și muzicieni. Vizitatorii importanți salutați personal pe treptele Berghofului de Hitler au fost: David Lloyd George (3 martie 1936), Aga Khan (20 octombrie 1937), ducele și ducesa de Windsor (22 octombrie 1937), Kurt von Schuschnigg ( 12 februarie 1938), Neville Chamberlain (15 septembrie 1938) și Benito Mussolini (19 ianuarie 1941).
La sfârșitul lunii iulie 1940, Hitler și-a convocat șefii militari din OKW și OKH la Berghof pentru „Conferința Berghof” unde care a fost studiată „problema rusă”.
Doi oaspeți au vrut să folosească o vizită la Berghof ca o oportunitate pentru asasinarea lui Hitler. La 11 martie 1944, căpitanul Eberhard von Breitenbuch a sosit cu un pistol ascuns cu intenția să-l împuște pe Hitler în cap, dar gardienii nu i-au permis să intre în aceeași cameră.
La 7 iunie 1944, colonelul Claus Schenk Graf von Stauffenberg a plănuit să detoneze o bombă la o întâlnire acolo, dar colegii săi conspiratori nu i-au dat aprobarea pentru a face acest lucru, deoarece Himmler și Hermann Göring nu erau prezenți.
sursă foto: Bundesarchiv Bild 146-1991-077-31, Obersalzberg, Berghof, Große Halle.jpg
CITEȘTE ȘI:
Buncărul lui Hitler din cel de-al doilea război mondial
Pagina de istorie: Pasiunea lui Hitler pentru pictură
[…] Casa de vacanță a lui Hitler era în Munții Alpi Bavarezi […]